Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos
(a celui intru sfinti parintele nostru Ioan Gura de Aur, pe care o spunea in fiecare zi)
Doamne Dumnezeul meu, Cel mare si infricosat si slavit, Facator a toata
zidirea vazuta si gandita, Cel ce pazesti asezamantul Tau si mila Ta
celor care Te iubesc pe Tine si pazesc poruncile Tale, si acum si
totdeauna iti multumesc Tie pentru toate facerile Tale de bine cele
facute mie, cele aratate si cele nearatate. Ca si pana acum Te laud si
Te slavesc si Te maresc pentru milele Tale cele bogate si indurarile
Tale pe care in chip minunat le-ai aratat spre mine, sprijinindu-ma inca
din pantecele maicii mele si intru toate grijindu-Te de mine si pazind
si carmuind cu cuviosie cele ale mele, numai din bunatatea si iubirea ta
de oameni. Caci n-ai trecut cu vederea smerenia mea pentru nevrednicia
si impatimirea mea, ci din iubirea ta de oameni si milostivirea Ta nu ai
incetat a-mi face bine si a ma pazi. Asadar, pana la batranete si
caruntete, Dumnezeul meu, sa nu ma parasesti.
Iisuse, Iisuse, nume cel bun, dulceata, dorirea si nadejdea mea, Cel ce
Te-ai facut om pentru noi si toate cu intelepciune le-ai iconomisit si
le-ai tocmit pentru mantuirea noastra, ma marturisesc Tie, Doamne,
Dumnezeul meu, cu toata inima mea, imi plec genunchii trupului si ai
sufletului, aratandu-ti Tie, Dumnezeului meu, toate pacatele mele.
Pleaca-Ti si Tu urechea spre rugaciunea mea si iarta paganatatea inimii
mele. Am pacatuit, am nelegiuit, am gresit, Te-am intaratat, Te-am
amarat pe Tine, bunul meu stapan si hranitor si purtator de grija. Nu
este nici un fel de rautate graita sau negraita pe care nu am facut-o cu
lucrul si cu cuvantul, cu cunostinta si cu necunostiinta, cu amintirile
si cu gandurile, cu covarsire si peste masura pacatuind. Si de multe
ori fagaduind a ma pocai, tot de atatea ori intru aceleasi pacate am
cazut. Mai cu lesnire se vor numara picaturile de ploaie, decat multimea
pacatelor mele, pentru ca au covarsit capul meu si ca o sarcina s-au
ingreuiat. Caci din tineretile mele si pana acum poftelor celor
necuvioase deschizandu-le usa, porniri neinfranate si fara de randuiala
am uneltit, intinandu-mi haina Sfantului Botez, cea tesuta de sus,
biserica trupului meu manjind-o, ticalosul meu suflet cu patimile
necinstirii cu totul spurcandu-l si toata faradelegea si nedreptatea
lucrand. Pe care, daca as vrea cu de-amanuntul sa le povestesc, nu ma va
lasa vremea povestindu-le.
Dar fiindca toate le stii Tu - caci nu este zidire nearatata inaintea
Ta, toate fiind goale si descoperite inaintea ochilor Tai -, de ce s-ar
cuveni a spune stiutorului cele ce nu-Ti sunt necunoscute ? Insa si
inima mi se zdrobeste, si sufletul, si cu totul intru adancul
nedumeririi ma afund, aducandu-mi aminte ca pe cand pacatuiam nu am
aratat nici cea mai mica fapta de pocainta. Si vremea taierii este
aproape, sorocul mortii este de fata, dar vremea pocaintei nicaieri.
Pentru aceasta s-a tulburat sufletul meu si este plin de durere si de
intristare. Caci nepregatit fiind, cand socotesc si cercetez cele despre
mine, nimic din destul spre dare de raspuns nu aflu, nici vreun chip si
mijloc prin care ma voi izbavi de focul cel vesnic. Dar daca “dreptul
abia se mantuieste”, eu, pacatosul, unde ma voi arata ? Si daca abia
dupa multe scarbe, imparatia lui Dumnezeu este mostenita de cei
vrednici, iar calea vietii este stramta si necajita, atunci eu, intru
desfatare si intru neinfranare totdeauna petrecand, cum ma voi
invrednici de mantuire ? Si daca “toata dreptatea omului este ca o
zdreanta lepadata”, dar atata noroi si nedreptate cum se va socoti ? Si
daca “pentru un cuvant desert trebuie sa dea cineva seama”, eu pentru
atatea pacate, ce raspuns potrivit voi avea ? Vai, suflete, caci iata
asa au sporit faptele noastre ! Scurta este viata si pentru putina
vreme, iute trecand, si catre moarte trimitand. Dar vesnica este munca
pacatosilor ca si imparatia dreptilor. Si viata nici unei din ele nu se
curma prin moarte. Deci ce voi face ? Ce voi lucra ? In ce bezna ma voi
arunca ? Infricosata este moartea, mai ales cea a pacatosilor, fiindca
si rea este. Caci “moartea pacatosilor cumplita este”, dar “cu mult mai
infricosat lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu”, din
care nimeni nu va putea sa ne scoata.
Deci, cand va veni sa Se slaveasca intru sfintii Sai si sa rasplateasca
fiecaruia dupa lucrurile lui, cand scaunele se vor pune si nemitarnicul
Judecator infricosat va sedea, cand raul cel de foc va trece pe
dinainte, si stralucirea si bucuria dreptilor gatite se vor arata si
toate milioanele ingerilor si toti oamenii cei din veac, impreuna cu
toata zidirea, cea vazuta si cea gandita, cu cutremur vor sta de fata,
ce voi face eu atunci ? De rusine plin fiind, de constiinta mustrat, de
toata indrazneala si darea de raspuns lipsit, suspin din toate partile.
Ah, rele ! Ce voi plange mai intai, ce voi suspina apoi, pentru ce ma
voi tangui ? Pentru lipsirea de bunatati sau pentru chinul durerilor ?
Pentru nemarginirea muncii sau pentru despartirea de Dumnezeu ? Plangi,
ticaloase suflete, aducandu-ti aminte de cele ce te vor intampina dupa
iesirea din trup, caci vor fi foarte grele si dureroase. Si striga:
Dumnezeul Puterilor, Dumnezeule cel vesnic, Dumnezeul milei si al
indurarilor, sa nu ma parasesti ! Sa nu ma treci cu vederea ! Sa nu
departezi de la mine mila Ta ! “Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al
mantuirii mele !” Ca stiu milostivirea Stapanului meu, stiu nepomenirea
de rau a Iubitorului de oameni si ca voitor al milei este, “Care nu
voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu”. Si “Care
voieste ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vie”,
mai ales cei ce se intorc de la pacat. Caci “nu a venit sa cheme pe cei
drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta”. Caci “nu au trebuinta cei
sanatosi de doctor, ci cei ce rau patimesc”. Deci, asa aflandu-ma si asa
socotind, nu ma abat din nadejdea cea buna, nici nu ma deznadajduiesc
de mantuirea mea.
Acum am inceput a grai catre Domnul meu: “Eu sunt pamant si cenusa”,
“vierme si nu om, ocara a oamenilor si defaimare a norodului”. “Da-mi
mie cuvant intru deschiderea gurii mele”, Cel ce dai rugaciunea celui ce
se roaga, caci de la Tine este “toata darea cea buna si tot darul
desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Tine, Parintele luminilor”,
ca sa ma rog dupa cuviinta si sa cer cele de folos, si sa nu ma intorc
smerit si rusinat, ci dobandind cele ce am nadajduit. Si asa ma voi
duce, bucurandu-ma intru deplina adeverire a inimii.
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, ca spre Tine a nadajduit
sufletul meu. Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt ! Doctorul
sufletelor si al trupurilor, ca si cum as sta inaintea infricosatului
Tau Scaun, ca si cum m-as atinge de preacuratele Tale picioare, asa ma
rog, si cer, si ma supun, cu zdrobita si smerita inima: Curateste-ma pe
mine, pacatosul. Iarta-mi mie, netrebnicul si smeritul. Cauta din sfant
lacasul Tau spre ticalosia mea ! Priveste dintru inaltimile Tale cele
sfinte spre rugaciunea smeritului robului Tau si nu trece cu vederea
rugaciunea mea. “Slabeste-ma, ca sa ma odihnesc mai inainte de a ma
duce” acolo deunde nu ma voi mai intoarce. Ca un om am pacatuit, ca un
Dumnezeu iarta-ma. Caci Tu cunosti, Stapane, alunecarea lesnicioasa a
firi omenesti si cum ca “plecat este cugetul omului cu osardie spre cele
rele, inca din tinerete”. Adu-Ti aminte ca din pamant suntem. Adu-Ti
aminte ca Tu singur esti curat si fara de prihana si neintinat, iar noi
toti intru certari si canonisiri suntem. Adu-Ti aminte de indurarile
Tale cele din veac si de mila Ta, si sa nu ma osandesti cu faradelegile
mele, nici sa-mi rasplatesti dupa pacatele mele. Stiu multimea
faradelegilor mele, ca mare este si fara numar. Dar stiu si noianul
iubirii Tale de oameni, ca nemarginit este si nebiruit. Ca Tu esti cel
ce ridici pacatul lumii, Care te-ai pogorat din cer pe pamant, ca sa
cauti oaia cea ratacita si pierduta, Pastorul cel bun, Cel ce iti pui
sufletul pentru oi, si ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi,
dintru care cel dintai sunt eu.
Miluieste, Milostive, faptura mainilor tale ! Sa nu te scarbesti de
mine, nevrednicul, ci indura-Te spre faptura Ta. Cel ce pentru mine
cruce ai rabdat si semnele ranilor ai primit si m-ai vindecat, sterge
ranile mele cu leacul milostivirii si cu buretele iubirii de oameni.
Caci toate le poti si nimic nu iti este Tie cu neputinta. Da umilinta
inimii mele ceie impietrite, usureaza-mi greutatea constiintei, primeste
lacimile mele si suspinarea ca pe ale desfranatei si ca pe ale lui
Petru, cel dintai dintre Apostoli. Primeste-mi aceasta marturusire si
pocainta, Cel ce ai primit gandul bun al talharului pe cruce. Primeste
rodul buzelor mele ca pe o jertfa vie, bine primita intru miros de buna
mireasma.
Ma rog, imblanzeste-Te! Ma rusinez, indupleca-Te! A pacatuit si Manase
imparatul, dar nu s-a pierdut, pentru ca s-a cait. A pacatuit si David
mai inainte de acela, dar plangandu-si pacatul, s-a miluit. Multe pilde
de acest fel am, care potolesc si mangaie mahniciunea mea, care gonesc
de la mine deznadajduirea, si hranesc nadejdea mantuirii mele. Mangaie
si Tu inima mea, Parintele indurarilor si Dumnezeu a toata mangaierea.
Odihneste-o si fa-i bine cu izvorul milei Tale si al bunatatilor. Multe
ai facut din veac, mari si minunate, slavite si infricosate, carora nu
este numar. Iar daca pe mine, curvarul, ma vei mantui, mai multa si mai
mare minune vei face. Ca atat de mare este puterea milostivirii si a
iubirii Tale de oameni, incat si din noroi margaritar face si din fiu al
gheenei fiu al imparatiei savarseste.
Si inca voi striga catre Tine, Domnul meu, si catre Dumnezeul meu ma voi
ruga: Ocarmuieste ramasita vietii mele dupa voia Ta. Intareste-ma intru
frica Ta. Intemeiaza-ma intru dragostea Ta si cu multimea bunatatii
Tale sfarsit bun si vrednic iubirii Tale de oameni daruieste-mi. Cauta
cu mila si cu iubire de oameni spre oasele mele si spre incheieturile
mele si spre toata alcatuirea fapturii mele si la loc de repaos si de
odihna calauzind ticalosul meu suflet, asaza-l. Caci multe lacasuri sunt
la Tine, fiecaruia dupa vrednicie impartindu-i.
Si inca ma rog si cer: Da, Doamne, si dar de pricepere nevredniciei mele
ca sa inteleg cele bine placute Tie si de mie folos. Si nu numai sa le
inteleg, ci sa le si implinesc, ca sa nu fiu biruit si sa nu fiu
impreuna cu cei deserti, sa nu faptuiesc cele necuvioase. Prin nemarirea
desarta sa ma smeresc impreuna cu cei smeriti, cu cei ce patimesc
impreuna sa patimesc, celor ce gresesc sa le iert. Pentru ca stiu ca de
nu voi ierta, nu mi se va ierta. Pentru aceasta ma rog: Iarta toate
tuturor celor ce imi gresesc mie, caci nu ei sunt de vina, ci eu,
ticalosul, cel ce nu fac voia Ta si nu pazesc poruncile Tale. Celor ce
ma iubesc pe mie, rasplateste-le cu bogatele Tale daruri. Pe parintii
cei duhovnicesti si fratii pe care mi i-ai dat, miluieste-i Milostive,
ca si pe mine, cu judecatile pe care le stii, indurandu-Te cu iubire de
oameni.
Aceste cuvinte ale rugaciunii mele sa mijloceasca pentru mine si cat
traiesc si dupa ce voi muri eu. “Sa se indrepteze marturisirea aceasta
si lacrimile ca o tamaie inaintea Ta”. Astept in fiecare zi moartea cea
de netrecut. Trupul meu cel ticalos ingroparii dandu-se, se va strica,
si Tu il vei invia, datatorule de viata nepieritor, in vremea Invierii.
Iar duhul meu in mainile Tale il pun.
Odihneste, Sfinte Stapane, intru lumina viilor si in lacasul celor ce se
veselesc si pe parintii, stramosii, si pe fratii mei, robii Tai
binecredinciosi, si pe cei ce mi-au poruncit mie, nevrednicului, sa ma
rog pentru dansii, si tuturor celor ce intru buna credinta s-au
savarsit, iarta-le. Caci, desi am pacatuit, dar nu ne-am departat de la
Tine, nici “am intins mainile noastre catre dumnezeu strain”, ci pe Tine
Te-am cunoscut, si pe Tine Te-am iubit, si intru Tine am crezut, si Tie
ne inchinam, Unuia Dumnezeu in Treime, catre Tine ne rugam, si intru
Tine nadejdile mantuirii le punem. Miluieste-ne pe noi dupa mare mila
Ta, si ne mantuieste intru Imparatia Ta cea cereasca.
Cu adevarat, Doamne al meu, Doamne, asa sa se faca acestea intru noi,
cei ce nadajduim spre Tine, pentru cea multa si necovarsita bunatate a
Ta si pentru milostivirea si iubirea Ta de oameni cea negraita, pentru
rugaciunile preaslavitei, prea laudatei, preabinecuvantatei si cu dar
daruitei, Preasfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea
Fecioarea Maria, ale Puterilor celor ceresti si intelegatoare si ale
tuturor sfintilor care din veachine Ti-au placut Tie. Amin. Amin. Amin.
